Iași · Teatru, 1894–1896
Teatrul Național din Iași avea uzina lui. De la ea a pornit lumina orașului
Fellner și Helmer i-au dat Iașului o sală cu 740 de locuri și o uzină electrică proprie. În seara inaugurării, în 1896, din ea s-a aprins piața.
Când ajungi în piața teatrului, pune căștile: Voyas îți povestește clădirea în timp ce te uiți la ea.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Seara de 1 decembrie 1896. Iașul inaugurează noul teatru, iar piața din fața lui se aprinde cu 12 becuri cu arc electric. Curentul nu vine de la oraș. Vine din uzina electrică a teatrului, o clădire anexă ridicată odată cu el. Teatrul leagă de inaugurarea lui începutul electrificării Iașului.
Planul nu fusese acesta. Arhitecții vienezi Fellner și Helmer prevăzuseră ca lumina să vină de la uzina comunală. Când au început lucrările, în 1894, soluția a devenit irealizabilă, așa că au venit cu un proiect nou: un depozit de decoruri și o casă a mașinilor, pentru lumina electrică a teatrului și pentru încălzirea cu aburi. Uzina are azi propriul cod în Lista monumentelor istorice, sub numele „Prima uzină electrică”.
Un teatru născut dintr-un incendiu
Teatrul Național din Iași se prezintă drept primul teatru național din România. Actul lui de naștere e semnat la 18 martie 1840, cu Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri numiți directori. Cu un sfert de secol înainte, la 27 decembrie 1816, Gheorghe Asachi pusese în scenă la Iași prima piesă de teatru în limba română, Mirtil și Hloe.
În noaptea de 17 spre 18 februarie 1888, Teatrul cel Mare de la Copou a luat foc, după repetițiile la piesa Renée. Au ars mobilierul, costumele, decorurile. S-au salvat câteva texte, ceasul mare din cabinetul fostului domnitor Grigore Ghica și statuetele a doi harapi cu candelabrele lor.
Trupa a rămas fără sediu. Fostul primar Scarlat Pastia și-a amanetat toate bunurile ca să amenajeze o sală în curtea fostului Han Bacalu. În 1891, la propunerea primarului Vasile Pogor, Consiliul Comunal a cumpărat Palatul Roznovanu pentru primărie, iar terenul vechii primării și al pieței din jur a rămas pentru noul teatru.
Arhitecții care se temeau de foc
În iunie 1892 au fost chemați Fellner și Helmer. Semnaseră deja 25 de săli de teatru, în Imperiul Austro-Ungar și dincolo de el. Erau căutați pentru acustică, pentru viteză și pentru siguranța la foc, într-o vreme în care teatrele ardeau des din cauza iluminatului cu flacără deschisă. Cortina de fier, inventată de ei pentru Volkstheater din Viena, le-a adus faima. Au regândit și așezarea lojelor și a balcoanelor, ca spectatorii să poată fi evacuați repede.
La inaugurare, Fellner a ținut discursul de deschidere și i-a înmânat cheile primarului Nicolae Gane. Venitul primei seri a fost împărțit săracilor din Iași.
„Construit după planurile și prevederile cele mai noi, solid, comod și luxos, cum încă niciun alt teatru din țara întreagă nu-l ajunge.” (N. A. Bogdan, Monografia Orașului Iași)
Ce să cauți când ești acolo
Afară, porticul clasic, coloanele ionice, sculpturile în altorelief. În fața teatrului stă monumentul lui Vasile Alecsandri, din 1906. Teatrul îi poartă numele din 1956.
Înăuntru, sala are 740 de locuri, în loje, stal și balcon. Ridică ochii: plafonul și cortina au fost pictate după schițele lui Alexander Goltz și Maximilian Lenz, aprobate în vara lui 1895. Caută scara regală și candelabrul cu 109 becuri din cristal venețian. Printre comorile clădirii, teatrul pomenește și 1.418 lămpi electrice.

Când scena a fost Parlament
În 1916, cu Iașul capitală de război, clădirea a devenit sediu pentru Camera Deputaților, Opera Română din București și Curtea de Casație. La 9 decembrie 1916, în sala teatrului s-a deschis Parlamentul, iar regele s-a adresat țării. Ziua, în Sala Mare funcționa Cinematograful Răniților de Război. Banii din bilete mergeau la militarii din spitale.
Uzina are și ea povestea ei. Între 1910 și 1918, cât a fost directorul teatrului, Mihail Sadoveanu a locuit în clădirea uzinei. Tot acolo a repetat, în 1917 și 1918, Orchestra simfonică a artiștilor mobilizați, condusă de George Enescu. Primul concert s-a dat la 17 decembrie 1917, pe scena teatrului, în prezența reginei Maria. Din 2007, fosta uzină e sală de spectacol: Uzina cu teatru, cu 80 de locuri.
Înainte să mergi
Adresa din Lista monumentelor istorice este strada Agatha Bârsescu nr. 18, Iași. Marea restaurare a clădirii s-a încheiat la 30 aprilie 2012. Spectacolele și biletele le găsești pe site-ul Teatrului Național Iași.
Lumina din piață a venit de la uzina teatrului. Restul poveștii e în cască.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.
Surse
- Despre: Clădirea Teatrului Național Iași — Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași · Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași
- Săli (Sala Uzina cu teatru, uzina electrică) — Teatrul Național Iași · Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași
- Repere istorice — Teatrul Național Iași · Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași
- Bilete — Teatrul Național Iași · Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași
- Lista monumentelor istorice — pagina INP (liste pe județe) · INP
- Iași. Teatrul Național „V. Alecsandri” — carte poștală, colecția INP, Europeana · Institutul Național al Patrimoniului · Europeana
- Lista monumentelor istorice 2015, județul Iași (LMI-IS.pdf, MO 113 bis/15.II.2016) — Institutul Național al Patrimoniului · INP / Ministerul Culturii