Sibiu · Pod de fontă, 1859

Înainte să fie al minciunilor, podul din Sibiu a fost „culcat”

Primul pod de fontă din România a fost turnat în 1859 și pus peste strada Ocnei. Numele lui ar veni dintr-o confuzie între două cuvinte nemțești.

Când ajungi, coboară sub arc și pune căștile: Voyas îți povestește podul în timp ce te uiți la el.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Podul văzut de pe strada Ocnei: arcele de fontă, cu medalioanele „FRIEDRICHS HÜTTE” și „1859”.
Podul văzut de pe strada Ocnei: arcele de fontă, cu medalioanele „FRIEDRICHS HÜTTE” și „1859”. Foto: Leontin l · CC BY-SA 4.0 · via Wikimedia Commons

Podul de pe Piața Mică are două nume nemțești, și doar unul vorbește despre minciuni. În acte, scrie broșura Primăriei Sibiu, apare întâi ca Liegenbrücke, „podul culcat”, probabil pentru că nu are piloni. Mai târziu devine Lügenbrücke, podul mincinoșilor. Broșura spune că originea numelui e controversată. Între cele două cuvinte stă o vocală. Orașul a păstrat povestea mai bună.

Podul în sine e o piesă de inginerie. Are o singură deschidere, de 10,40 metri, făcută din patru traverse arcuite de fontă, prinse la cheie cu buloane, după fișa Institutului Național al Patrimoniului. E construit în 1859 și, după Primăria Sibiu, este primul pod de fontă realizat în România. A fost inaugurat la 17 decembrie 1860, la un an după ce fusese turnat.

Ce era aici înainte

Înainte de pod, între Orașul de Sus și Orașul de Jos se trecea printr-un gang boltit, pe sub un șir de clădiri. În secolul al XVI-lea, Damasus Dürr numea tunelul „Băncuțele Minciunilor”. Acolo se adunau târgoveții, stăteau la taifas și spuneau verzi și uscate. Locul avea renume prost în cetate.

Clădirile au fost dărâmate în 1851. Fișa Primăriei le înșiră: cântarul orașului, tarabele breslelor cizmarilor, croitorilor și brutarilor, casele baronului Rosenfeld, unde fusese Academia de Drept, casa Jikeli cu farmacia, o frizerie. Tot atunci au căzut scările de pe latura de vest a străzii Ocnei. A urmat un podeț provizoriu de lemn. Apoi, fonta.

Nici locul nu e ales la întâmplare. Podul de azi stă pe locul unui pod de poartă al celei de-a doua incinte de fortificații, ridicată între 1224 și 1241. Fonta s-a așezat pe linia unui zid cu șase secole mai vechi decât ea.

Ce să te uiți când ești acolo

Nu rămâne sus. Coboară pe strada Ocnei și privește podul de dedesubt. Abia de aici vezi ce a lucrat turnătoria: un șir de cvadrilobi care subliniază arcul și șase cercuri tot mai mici, așezate între arc și podină, totul traforat în fontă. Motivele sunt vegetale sau geometrice, de factură neogotică.

Uită-te apoi la cercurile mari. Pe latura de sud e stema Sibiului. Pe latura de nord scrie „1859” și „FRIEDRICHS HÜTTE”, anul și locul unde a fost turnat podul, în Germania. Cei care stau sus, pe pod, nu le văd. Sunt scrise sub picioarele lor.

Mai sunt două detalii pe lângă care treci. Cele patru piedestale de piatră de la capete țin corpuri de iluminat din fontă turnată. Și zidul care susține scara înglobează un ancadrament pătrat de piatră, rămas dintr-o construcție medievală. E mai vechi decât podul. Caută-l cu ochii, nu cu telefonul.

Carte poștală din anii Republicii Populare: podul peste strada Ocnei și casele cu lucarne „ochi” ale Pieței Mici.
Carte poștală din anii Republicii Populare: podul peste strada Ocnei și casele cu lucarne „ochi” ale Pieței Mici. Foto: Institutul Național al Patrimoniului · CC BY-SA 4.0 · via Europeana

Legendele, spuse ca legende

Cea mai cunoscută spune că, dacă minți cât stai pe pod, podul se prăbușește. Broșura Primăriei mai păstrează câteva. Se povestește că, pe vremea târgurilor din Piața Mică, cumpărătorii păgubiți la tocmeală îi chemau pe negustori la socoteală. Dacă nu se înțelegeau, erau confruntați sub pod, în hohotele mulțimii. Se mai spune că târgovețele guralive se adunau aici în zi de piață și umpleau cetatea de bârfe. Și că, pe vremea când la Sibiu învățau cadeții Academiei Militare, podul a auzit jurăminte de iubire care n-au mai fost ținute.

Liegenbrücke, podul culcat. Lügenbrücke, podul minciunilor. Între ele, o vocală și un oraș întreg de povești.

Niciuna nu se poate verifica. Toate spun ceva adevărat despre loc: aici s-a tocmit, s-a bârfit și s-a promis timp de secole, cu mult înainte să existe fonta.

Pe scurt, ca să ajungi

Podul pietonal leagă cele două părți ale Pieței Mici și trece peste strada Ocnei, între Orașul de Sus și Orașul de Jos. Pentru evenimente, lucrări sau informații de vizită, verifică site-ul de turism al Primăriei Sibiu. Fișa de monument istoric, cu codul de mai sus, e în Lista monumentelor istorice publicată de Institutul Național al Patrimoniului.

Podul tace. Piața Mică are restul poveștii, iar restul poveștii e în cască.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Surse

  1. Podul Minciunilor, fișa clădirii (Patrimoniu Sibiu) · Primăria Municipiului Sibiu
  2. Podul Minciunilor, building record (Patrimoniu Sibiu, English) · Primăria Municipiului Sibiu
  3. Sibiu, tânăr din 1191 (broșură turistică, ed. 2015) · Primăria Municipiului Sibiu, Serviciul Cultură, Sport și Turism
  4. Top 10 atracții turistice · Primăria Municipiului Sibiu (turism.sibiu.ro)
  5. Lista monumentelor istorice 2015 (LMI-SB) · Institutul Național al Patrimoniului
  6. Sibiu, Podul Minciunilor (carte poștală, colecția INP) · Institutul Național al Patrimoniului, prin Europeana