Vânători-Neamț · Mănăstire, sec. XIV–XIX
Un clopot de la Mănăstirea Neamț poartă metalul unui clopot din 1393
Clopotul vechi s-a topit când a ars mănăstirea, pe 20 noiembrie 1862. Din metalul lui s-a turnat altul, iar inscripția spune tot.
Când treci pe sub clopotniță, pune căștile: Voyas îți povestește Mănăstirea Neamț în timp ce te uiți.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Primul document scris despre Mănăstirea Neamț e din 7 ianuarie 1407. Mănăstirea are însă o dovadă mai veche, și nu e pe hârtie. E pe un clopot. Inscripția unui clopot din secolul al XIX-lea spune: „Acest clopot s-au vărsat din materialul clopotului făcut la 1393 de domnul Ștefan cel dintâi și care s-au topit la arderea mănăstirii Neamțu 1862 noiembrie 20”. Clopotul vechi a ars odată cu mănăstirea. Metalul lui a fost turnat din nou.
Istoria publicată de mănăstire pune inscripția lângă tradițiile locale, ca dovadă că așezământul exista la sfârșitul secolului al XIV-lea. Cine l-a întemeiat și când, exact, nu se știe. Se știu ctitorii: Petru Mușat, Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare. Actul din 1407 arată deja o mănăstire înzestrată, cu două sate dăruite de Petru Mușat, două mori, două vii și cărți.
Biserica ridicată după un cutremur
Petru Mușat a zidit aici prima biserică de piatră. Cutremurul din 1471 a zdruncinat-o din temelii, iar Ștefan cel Mare a ridicat alături o biserică nouă, „Înălțarea Domnului”. Pisania în slavonă, deasupra ușii, dă ziua în care s-a terminat: 14 noiembrie 1497. Biserica a fost sfințită cu mare alai după izbânda de la Codrii Cosminului.
Mănăstirea o descrie ca pe o sinteză între stilul bizantin și cel gotic, care avea să primească un nume propriu: „stilul epocii lui Ștefan cel Mare”. Fațadele sunt ornamentate cu ceramică și cărămidă smălțuită. În ocnițele de sub cornișă se mai văd fragmente de pictură.
Clopotul a ars în 1862. Metalul lui a rămas, cu tot cu anul.
O școală de caligrafi
De la sfârșitul secolului al XIV-lea, între zidurile mănăstirii a funcționat o școală de caligrafi și miniaturiști, care copiau și împodobeau cărți bisericești pentru mănăstiri, târguri și sate. În prima jumătate a secolului al XV-lea, munca lor a fost dominată de monahul Gavriil Uric. Mormântul lui e în pronaosul bisericii.
Aici s-a copiat, în 1472, unul dintre cele două manuscrise slavone prin care Sintagma lui Matei Vlastaris, o culegere bizantină de drept, circula în Moldova la sfârșitul secolului al XV-lea. Biblioteca mănăstirii are azi peste 19.000 de volume, iar cele mai vechi manuscrise ale ei sunt din secolele XIV și XV, în slavonă, greacă și română.
Ce să cauți când ești acolo
Intri pe sub clopotniță, printr-o poartă mare din lemn masiv din 1769. Turnul a crescut în trei etape: parterul e de la Alexandru cel Bun, din 1407, etajul de după 1540, iar locul clopotelor din 1819–1821. Gangul e pictat în frescă. Caută tabloul în care Ștefan cel Mare e dus în fața lui Hristos de împăratul Ioasaf, personajul romanului religios „Varlaam și Ioasaf”.

Spre vest, în fața incintei, stă Aghiazmatarul, o construcție circulară ridicată între 1836 și 1847, înaltă de 30 de metri, cu acoperișul în formă de mitră arhierească. Bazinul de piatră din mijloc e lucrat de pietrarul N. Legherhaus.
La biserică, privește în jos. Pridvorul e pavat cu pietre de mormânt: pârcălabul de Neamț Micota, din 1495, și mitropolitul Teoctist, cel care a sfințit biserica. În camera mormintelor, pe latura de sud, e mormântul starețului Paisie Velicikovski, din 1794. Pe latura de nord, într-o firidă, odihnește voievodul Ștefan al II-lea, decapitat în iulie 1447.
Între camera mormintelor și naos a fost cândva un zid de piatră cu portretul votiv al lui Ștefan cel Mare și al familiei lui. După incendiul din 1862, zidul a fost demolat și înlocuit cu o arcadă. Portretul s-a pierdut. În pronaos, pictura din vremea lui Petru Rareș arată calendarul ortodox pe cele 12 luni și cele șapte Sinoade Ecumenice.
În naos e icoana Maicii Domnului numită Lidianca. Tradiția o datează în anul 665 și spune că împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul i-a dăruit-o lui Alexandru cel Bun în 1429. Pe spatele ei e pictat Sfântul Gheorghe.
Practic
Ansamblul e monument istoric de categoria A, cu codul NT-II-a-A-10629 în Lista monumentelor istorice, datat 1393–1960. Mănăstirea e la aproximativ 12 kilometri nord-vest de Cetatea Neamț, într-o poiană pe valea pârâului Nemțișor. E o mănăstire de călugări, cu slujbe zilnice: programul și informațiile pentru vizitatori sunt pe site-ul mănăstirii.
Clopotul, caligrafii, mormintele din pridvor. Restul poveștii e în cască.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.
Surse
- Istoria Mănăstirii Neamț — site-ul oficial al mănăstirii (Arhiepiscopia Iașilor) · Mănăstirea Neamț / Arhiepiscopia Iașilor
- Biserica mare a Mănăstirii Neamț · Mănăstirea Neamț / Arhiepiscopia Iașilor
- Clopotnița Mănăstirii Neamț · Mănăstirea Neamț / Arhiepiscopia Iașilor
- Aghiasmatarul · Mănăstirea Neamț / Arhiepiscopia Iașilor
- Biblioteca Mănăstirii Neamț · Mănăstirea Neamț / Arhiepiscopia Iașilor
- Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț · Mănăstirea Neamț / Arhiepiscopia Iașilor
- Mănăstirea Neamț — site-ul oficial · Mănăstirea Neamț / Arhiepiscopia Iașilor
- Lista monumentelor istorice — pagina INP (categorii A/B, liste pe județe) · INP
- Mănăstirea Neamț – județul Neamț · Consiliul Județean Neamț (viziteazaneamt.ro)
- Mănăstirea Neamț (sec. XV), carte poștală — Institutul Național al Patrimoniului, Europeana · INP / Europeana
- Lista monumentelor istorice 2015, județul Neamț (LMI-NT.pdf, MO 113 bis/15.II.2016) — Institutul Național al Patrimoniului · INP / Ministerul Culturii