Horezu · Mănăstire brâncovenească, sec. XVII

Mănăstirea Horezu: mormântul de marmură pregătit pentru Brâncoveanu e gol

Brâncoveanu a ridicat Hurezii ca să-și doarmă aici somnul de veci. Mormântul din pronaos îl așteaptă de peste două secole și jumătate.

Când ajungi, pune căștile: Voyas îți povestește Hurezii în timp ce stai în pridvorul bisericii mari.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Biserica mare a Mănăstirii Hurezi, văzută dinspre nord-est, cu cele două turle.
Biserica mare a Mănăstirii Hurezi, văzută dinspre nord-est, cu cele două turle. Foto: Alexandru Baboș · CC BY-SA 3.0 ro · via Wikimedia Commons

În pronaosul bisericii mari de la Hurezi stă un mormânt de marmură, cu o placă sculptată. A fost pregătit pentru ctitor, domnitorul Constantin Brâncoveanu. Mănăstirea scrie că îi așteaptă rămășițele de mai bine de două secole și jumătate. Mormântul e gol.

O mănăstire pentru un somn de veci

Brâncoveanu a domnit în Țara Românească între 1688 și 1714. Hrisovul de întemeiere spune: „într-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie și am început a zidi mănăstire”. Lucrările au început în 1690 și s-au terminat în 1697. Le-a supravegheat întâi o rudă a domnitorului, marele stolnic Pârvu Cantacuzino, iar după moartea lui, în 1691, Cernica Știrbei, fost mare armaș.

Biserica mare, cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, era gândită ca necropolă a familiei Brâncoveanu, notează Institutul Național al Patrimoniului. De aceea pronaosul e atât de larg: trebuia să primească mormintele și un tablou votiv întins.

Planul nu s-a mai împlinit. Brâncoveanu și fiii lui au murit în 1714. O maică citată pe site-ul mănăstirii explică de ce mormântul a rămas gol: când Doamna Maria i-a adus osemintele în țară, nordul Olteniei era ocupat de austrieci. L-a înmormântat, în secret, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. În pronaos se află, între altele, mormântul egumenului Ioan Arhimandritul, care a ostenit aici și la multe alte ctitorii brâncovenești.

„Nu voi intra în sălașul casei mele, nu mă voi sui pe așternutul patului de odihnă.” Așa începe pisania de deasupra ușii.

Un nume de pasăre de noapte

Mănăstirea stă la poalele munților Căpățânii, într-un loc a cărui liniște o tulbură doar cântecul huhurezilor, păsările de noapte care au dat, probabil, numele locului și al mănăstirii. Legenda spune că lucrările se făceau noaptea, de teama turcilor, ca zgomotul meșterilor să fie acoperit de cântecul huhurezilor.

Ce să privești când ești acolo

Intri în incinta mare prin latura de miazăzi, pe sub o boltă care, în vremuri de bejenie, se închidea cu o poartă mare de lemn ferecată în fier. Poarta există și azi, în forma originală. Deasupra e clopotnița, cu patru clopote între 300 și 1.000 de kilograme. Trei dintre ele poartă în inscripție numele voievodului.

Biserica mare are 32 de metri lungime și 14 metri înălțime și un plan treflat. În pridvor, caută-i pe meșteri: Manea, vătaful zidarilor, Istrate lemnarul și Vucasin Caragea, pietrarul, sunt pictați pe perete. Coloanele de piatră ale pridvorului au buchete de flori sculptate, semnul stilului brâncovenesc.

În pronaos, tabloul votiv e o galerie de portrete: Brâncoveanu cu familia, între care se distinge chipul Doamnei Maria, apoi înaintașii și rudele din neamurile Basarabilor și Cantacuzinilor. Fresca e opera zugravilor Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe și Ioachim. Pe lângă scenele religioase, găsești povestea ilustrată a vieții împăratului Constantin cel Mare. Scaunul domnesc, sculptat în lemn, poartă stema Cantacuzinilor.

Biserica mare pe o placă fotografică de sticlă din colecția KU Leuven, între 1910 și 1939.
Biserica mare pe o placă fotografică de sticlă din colecția KU Leuven, între 1910 și 1939. Foto: KU Leuven (Katholieke Universiteit Leuven) · Photoconsortium · Europeana · Public Domain Mark 1.0 · via europeana.eu

Ieși apoi în curte și privește spre apus. Paraclisul din 1697 are o turlă octogonală cu opt ferestre, singura lui sursă de lumină. Dedesubt e trapeza, sala de mese, pictată în 1705–1706. Foișorul egumenului Dionisie Bălăcescu, ridicat între 1725 și 1753, e lucrarea pietrarului Iosif.

Patru schituri și o bibliotecă

Hurezii nu sunt doar o incintă. INP descrie un program nou, niciodată reluat în Țara Românească: o incintă principală dreptunghiulară, cu biserica mare la mijloc, și patru schituri așezate în afara ei, spre cele patru puncte cardinale. Biserica bolniței a fost ctitorită de Doamna Maria în 1696. Aici s-a născut „stilul brâncovenesc”, model pentru biserici până după 1800.

Biblioteca era bogată. În 1885, învățatul Grigore Tocilescu a luat de aici, pentru Muzeul Național, 38 de manuscrise și 393 de cărți tipărite. Până în 1872, Hurezii au avut obște de călugări. De atunci, sunt mănăstire de maici. Bizantinistul Charles Diehl o socotea „Le plus beau de toute Roumanie”, cea mai frumoasă din România.

Înainte să mergi

Mănăstirea e în satul Romanii de Jos, aparținător orașului Horezu, pe Strada Mănăstirii 164, la circa 5 kilometri nord de DN 67, drumul dintre Râmnicu Vâlcea și Târgu Jiu. E monument istoric, cu codul VL-II-a-A-09894 în Lista monumentelor istorice a INP, și se află pe lista siturilor culturale UNESCO din România. E mănăstire de maici; pentru vizite, verifică site-ul mănăstirii.

Meșterii de pe perete, poarta ferecată, mormântul gol. Restul poveștii e în cască.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Surse

  1. Istoria Mănăstirii Hurezi · Mănăstirea Hurezi · Arhiepiscopia Râmnicului
  2. Crucea lui Brâncoveanu de la Hurezi · Mănăstirea Hurezi · Arhiepiscopia Râmnicului
  3. Mănăstirea Horezu — fișa sitului UNESCO · Institutul Național al Patrimoniului
  4. Situri culturale UNESCO din România · Institutul Național al Patrimoniului
  5. Lista monumentelor istorice 2015, județul Vâlcea (LMI-VL.pdf) — Institutul Național al Patrimoniului · Institutul Național al Patrimoniului