Bârsana · Mănăstire de maici, vatră din sec. XIV

Mănăstirea Bârsana: când a fost desființată, sătenii i-au mutat biserica în sat

Pe 12 iulie 1791, mănăstirea a fost desființată și devastată. Biserica a rămas în picioare, iar sătenii au dus-o în sat. Noua mănăstire, din stejar și piatră de râu, a crescut din 1993 pe vechea vatră.

Când ajungi, pune căștile: Voyas îți povestește Bârsana în timp ce urci pe alee spre clopotniță.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Mănăstirea Bârsana de sus: biserica, Turnul-clopotniță și casele din lemn de stejar, pe vechea vatră.
Mănăstirea Bârsana de sus: biserica, Turnul-clopotniță și casele din lemn de stejar, pe vechea vatră. Foto: Stan Ioan Ovidiu · CC BY-SA 4.0 · via Wikimedia Commons

Biserica de lemn din satul Bârsana, cea de pe lista UNESCO, n-a fost construită acolo. A fost biserica unei mănăstiri. Pe 12 iulie 1791, mănăstirea a fost desființată, iar călugării au fost alungați și s-au refugiat în Moldova, la Mănăstirea Neamț. Chiliile au fost distruse, averea a fost confiscată. Pe vatră au rămas doar biserica și stăreția. Ca s-o ferească de profanare, sătenii au mutat biserica în sat, unde stă și azi.

Mănăstirea pe care o vizitezi acum e a doua viață a aceluiași loc. A început în 1993, pe vechea vatră, și a fost ridicată din lemn de stejar și piatră de râu, de meșteri din sat.

Două vetre și un voievod

Bârsana apare în acte din 1326, când regele Carol Robert întărea moșia cneazului Stanislau Bârsan. Mănăstirea își povestește singură trecutul. În hotarul satului au existat două vetre monahale. Una, pe dealul Humâna, e atestată de o diplomă din 21 iulie 1390. Cealaltă a început ca sihăstrie în Valea Slatinei, la Părul Călugărului, într-o pădure greu de ajuns, dincolo de Iza.

În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, mănăstirea din Valea Slatinei a fost mutată pe un platou din dreapta Izei, numit Podurile Strâmtorii. După mutare, locul și-a schimbat numele în Podurile Mănăstirii. Tradiția spune că mutarea a făcut-o un voievod, iar mănăstirea crede că acesta a fost Balcu, ultimul mare voievod al Maramureșului.

Între 1735 și 1740, aici a fost reședința Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului; în 1740, episcop era Gavril Ștefanca de Bârsana. Muzeul mănăstirii de azi poartă numele „Gavril de Bârsana”.

Mănăstirea a fost desființată în 1791. Biserica ei a rămas, pentru că sătenii au mutat-o.

Biserica din sat

Biserica mutată a fost ridicată în 1720 la Podurile Mănăstirii și dusă apoi pe dealul Jbârului, spune Consiliul Județean Maramureș. Mutarea s-a făcut la începutul secolului al XIX-lea. E construită din bârne îmbinate, în sistem blockbau, iar pictura interioară e din 1806, lucrată de zugravii Toader Hodor și Ion Plohod, cu influențe baroce și rococo. Din 1999, face parte din grupul Bisericilor de lemn din Maramureș înscris în Lista Patrimoniului Mondial.

Legenda spune că pe dealul Jbârului fusese un cimitir al morților de ciumă, îngropați în grabă, fără slujbă. Mutând biserica acolo, sătenii le-ar fi dat odihnă la umbra ei. Când ajungi, uită-te la acoperiș: are streașină dublă. Înăuntru, caută scenele din Facerea lumii și din Patimi, și fragmentele de Judecată de Apoi.

Vechea biserică a mănăstirii, din 1720, azi pe dealul Jbârului din satul Bârsana, cu streașina dublă.
Vechea biserică a mănăstirii, din 1720, azi pe dealul Jbârului din satul Bârsana, cu streașina dublă. Foto: Nicu Farcaș · CC BY-SA 4.0 · via Wikimedia Commons

Ce să privești la mănăstire

Intri pe sub o poartă maramureșeană, de la kilometrul 17 al Drumului Județean 186, și urci pe alee până la Turnul-clopotniță. Pe sub el treci în incintă. În dreapta se ridică biserica, despre care mănăstirea spune că a fost, până nu demult, cea mai înaltă biserică de lemn din lume.

Ansamblul a fost gândit de arhitectul Dorel Cordoș ca un tot care să crească în timp: biserica în stil maramureșean, Altarul de vară, Aghiasmatarul, Stăreția, Casa Voievodală, Casa Artistului, muzeul, Turnul-clopotniță, poarta. Toate sunt din lemn de stejar și piatră de râu, lucrate de meșteri din localitate. Acesta e lucrul de privit. Nu o clădire anume, ci felul în care se potrivesc toate între ele.

În partea de sud-est, lângă Turnul-clopotniță, e Muzeul de icoane și carte veche „Gavril de Bârsana”, inaugurat pe 29 iunie 2005. Are manuscrise și cărți de patrimoniu din secolele XVI–XIX, icoane vechi și o colecție de artă populară locală.

Hramul mănăstirii e Soborul Sfinților 12 Apostoli, prăznuit pe 30 iunie. E mănăstire de maici. Prima stareță, maica Filofteia Oltean, a venit în 1994 de la Mănăstirea Râmeț și a vegheat ridicarea întregului ansamblu, până la cele mai mărunte detalii.

Când ajungi

Mănăstirea e la 22 de kilometri sud-est de Sighetu Marmației, la ieșirea din Bârsana. E o mănăstire de maici, cu rânduiala ei, iar programul îl publică mănăstirea. După ce o vezi, oprește-te și în sat, la biserica de pe dealul Jbârului. Abia acolo povestea se închide: vatra e aici, biserica ei e acolo.

E aceeași poveste, în două locuri. Restul poveștii e în cască.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Surse

  1. Istoric — Mănăstirea Bârsana (site oficial) · Mănăstirea Bârsana
  2. Mănăstirea Bârsana — pagina principală (site oficial) · Mănăstirea Bârsana
  3. Muzeul de icoane și carte veche „Gavril de Bârsana” — Mănăstirea Bârsana (site oficial) · Mănăstirea Bârsana
  4. Programul — Mănăstirea Bârsana (site oficial) · Mănăstirea Bârsana
  5. Biserica „Intrarea Maicii Domnului în biserică” din Bârsana, Patrimoniu UNESCO — Visit Maramureș, site de turism al Consiliului Județean Maramureș · Consiliul Județean Maramureș
  6. Patrimoniul cultural din România înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO (broșură) — Comisia Națională a României pentru UNESCO · CNR UNESCO
  7. Lista Monumentelor Istorice 2015, județul Maramureș (LMI-MM.pdf) — Institutul Național al Patrimoniului · INP