Agapia · Mănăstire de maici, sec. XVII–XIX

La Agapia, Grigorescu avea 20 de ani și și-a pictat chipul printre sfinți

Între 1858 și 1861, tânărul pictor a umplut biserica cu sfinți care au fețele maicilor, ale preoților și ale țăranilor din jur. Pe al lui l-a ascuns în catapeteasmă.

Când intri în biserică, pune căștile: Voyas îți spune unde să-l cauți pe Grigorescu în timp ce te uiți la pereți.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Curtea Mănăstirii Agapia: chiliile cu cerdacuri și flori, în dreapta zidul alb al bisericii mari.
Curtea Mănăstirii Agapia: chiliile cu cerdacuri și flori, în dreapta zidul alb al bisericii mari. Foto: LilianaWW · CC BY-SA 3.0 ro · via Wikimedia Commons

Stareța Tavefta Ursache a văzut o icoană mare a Maicii Domnului și a vrut pictorul. Era 1858, iar pictorul avea 20 de ani. Se numea Nicolae Grigorescu. A lucrat trei ani la pereții bisericii mari. Sfinții pe care i-a lăsat aici au fețele unor oameni din Moldova: preoți slujitori, maici, țărani, copii, trecători prin mănăstire.

Și-a pus acolo și propriul chip. Mănăstirea spune că autoportretul pictorului e în catapeteasmă. Consiliul Județean Neamț îl arată mai exact: printre icoanele proorocilor mari, chipul tânăr al proorocului Daniil e chipul lui Grigorescu la 20 de ani. Pentru Maica Domnului cu Pruncul, modelul a fost o țărancă din satul Filioara.

Contractul era de 2.000 de galbeni. La propunerea lui Mihail Kogălniceanu, stareța i-a mai plătit 750. Tot la recomandarea lui Kogălniceanu, tânărul pictor a primit o bursă a Moldovei la Paris.

Sfinții de la Agapia au chipuri de maici și de țărani din Filioara.

Biserica unui hatman

Numele locului vine de la sihastrul Agapie, care a trăit în poiana unde e azi schitul Agapia Veche. Locul era greu de ajuns, așa că la începutul secolului al XVII-lea câțiva călugări au coborât în vale și au ridicat o biserică de lemn. Biserica de piatră de azi a construit-o între 1641 și 1643 hatmanul Gavriil Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu, după planurile arhitectului grec Enache Ctisi de la Constantinopol. A fost târnosită pe 12 septembrie 1646 de mitropolitul Varlaam, în prezența lui Vasile Lupu.

Pacea n-a ținut mult. Turcii și tătarii au avariat mănăstirea în 1671–1672, tătarii au jefuit-o în iarna 1674–1675. În 1680, polonii au prădat-o și au făcut din biserica mare grajd de cai. Între 1689 și 1693, au stricat-o din nou oștenii regelui Ioan al III-lea Sobieski.

Din 1803, mănăstire de maici

Până la începutul secolului al XIX-lea, Agapia a fost mănăstire de călugări. Mitropolitul Veniamin Costache voia un seminar la Socola, lângă Iași, așa că le-a mutat pe cele 50 de maici de acolo la Agapia. Prin hrisovul domnesc din 1803 al lui Alexandru Moruzi, Agapia a devenit mănăstire de maici. S-a deschis atunci și o școală pentru călugărițe, unde se învățau psaltichia, limba greacă, broderia și țesutul. Prima stareță a fost maica Elisabeta Costache, sora mitropolitului.

Pe 16 septembrie 1821, turcii au devastat și au incendiat mănăstirea. Refacerea s-a încheiat în 1823, prin grija stareței Elisabeta.

Ce să cauți când ești acolo

Începe cu cele două pisanii. Deasupra intrării de pe latura de sud e cea slavonă a lui Gavriil hatmanul și a doamnei Liliana, cu anii zidirii. Pe latura de nord e o piatră în limba română, cu litere chirilice, care povestește focul din 1821 și refacerea din 1823. Prima vorbește despre ctitori. A doua, despre stareța care a refăcut mănăstirea.

Biserica mare pe o carte poștală editată de Mitropolia Moldovei și Sucevei, cu intrarea de pe latura de sud.
Biserica mare pe o carte poștală editată de Mitropolia Moldovei și Sucevei, cu intrarea de pe latura de sud. Foto: Institutul Național al Patrimoniului (editor: Mitropolia Moldovei și Sucevei, Iași) · CC BY-SA 4.0 · via Europeana

Uită-te apoi la turle. Între 1858 și 1862, bisericii i s-au adăugat un pridvor nou și două turle mai mici. Amândouă au ars în incendiul din 1903. A rămas doar turla veche a Pantocratorului, octogonală. Fațadele albe imită piatra cioplită, iar ușile și ferestrele sunt încadrate de pilaștri în stil corintic. Deasupra ușii, icoana hramului e în mozaic de Murano.

Înăuntru, policandrele au fost comandate la Viena, iar candelabrele și îmbrăcămintea icoanelor împărătești au fost lucrate la Paris. Apoi caută-l pe Grigorescu: proorocul Daniil, Cina cea de Taină, Drumul Crucii, Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, Sfintele Mucenițe Varvara și Agapia. Restaurarea începută în 1995 și încheiată la începutul lui 2009 a refăcut pictura lui originală.

Lângă biserica mare e bolnița de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, din bârne de stejar pe temelie de piatră, cu trei turle. În jurul ei era o incintă de lemn cu chiliile maicilor bătrâne. Un incendiu a mistuit-o în 1992, iar bisericuța a scăpat cu greu.

Practic

Ansamblul e monument istoric de categoria A, cu codul NT-II-a-A-10627 în Lista monumentelor istorice. Agapia e o mănăstire de maici, cu viață de obște și slujbe zilnice. Programul slujbelor, al muzeului și informațiile pentru vizitatori sunt pe site-ul mănăstirii.

Hatmanul, grajdul polonilor, școala maicilor. Restul poveștii e în cască.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Surse

  1. Istoria Mănăstirii Agapia — site-ul oficial al mănăstirii (Arhiepiscopia Iașilor) · Mănăstirea Agapia / Arhiepiscopia Iașilor
  2. Pictura bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil · Mănăstirea Agapia / Arhiepiscopia Iașilor
  3. Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil · Mănăstirea Agapia / Arhiepiscopia Iașilor
  4. Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” · Mănăstirea Agapia / Arhiepiscopia Iașilor
  5. Mănăstirea Agapia — site-ul oficial · Mănăstirea Agapia / Arhiepiscopia Iașilor
  6. Picturile lui Nicolae Grigorescu la Mănăstirea Agapia · Consiliul Județean Neamț (viziteazaneamt.ro)
  7. Lista monumentelor istorice 2015, județul Neamț (LMI-NT.pdf) — Institutul Național al Patrimoniului · Institutul Național al Patrimoniului
  8. Mănăstirea Agapia (sec. XVII), carte poștală — Institutul Național al Patrimoniului, Europeana · INP / Europeana