Râșnov · Cetate medievală, sec. XIV–XVIII

Cetatea Râșnov: sub un zid căzut în 1613 au rămas 416 monede de argint

Secole la rând, oamenii din Râșnov și-au mutat viața pe deal ori de câte ori venea un asediu. Un turn prăbușit le-a păstrat lucrurile aproape patru sute de ani.

Când ajungi, pune căștile: Voyas îți povestește Cetatea Râșnov în timp ce urci spre ea.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Turnurile și poarta boltită ale Cetății Râșnov, văzute de la poalele zidului.
Turnurile și poarta boltită ale Cetății Râșnov, văzute de la poalele zidului. Foto: Kvmgz · CC BY-SA 4.0 · via Wikimedia Commons

În 2001, sub un zid prăbușit, la Râșnov a ieșit la lumină inventarul unui turn de apărare: trei căni de cositor cu capac, arme, unelte de fier, ghiulele de piatră, ceramică, un ac de păr aurit și 416 monede de argint. Zidul căzuse la asediul din 1613, când partea de sus a turnului Báthory a fost distrusă. Tot ce era înăuntru a rămas acolo aproape patru sute de ani.

Comoara spune ceva simplu despre cetatea asta. Nu era a unui principe. A ridicat-o comunitatea locală, ca să-și apere familiile și bunurile, iar oamenii din târg urcau aici cu tot ce aveau când venea dușmanul.

A doua vatră a Râșnovului

Pe Dealul Cetății, săpăturile au găsit urme de fortificație încă din epoca bronzului. Dacii au avut aici trei șanțuri și tot atâtea valuri, puse spre est, în punctul slab al dealului. Cetatea medievală ar fi fost ridicată în anii 1211–1225, cât au stăpânit cavalerii teutoni Țara Bârsei, dar niciun document nu confirmă ipoteza.

Prima mențiune sigură e din 1335. În timpul unei invazii a tătarilor, când Țara Bârsei a fost pustiită în întregime, o fortificație puternică de aici a rezistat și a salvat viețile celor refugiați între ziduri. În 1421 a venit primul asediu otoman. Turcii n-au luat cetatea și au plecat spre Brașovul încă nefortificat, pe care l-au distrus. Au mai încercat în 1436 și în 1441, tot fără succes.

Scenariul era de fiecare dată același: oamenii urcau în cetate, așteptau, apoi coborau și își refăceau așezarea. Din cauza atâtor invazii, cetatea a ajuns „a doua vatră a Râșnovului”. Consiliul Județean Brașov o numără printre cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania.

Un sat în spatele zidului

Cetatea stă pe o stâncă abruptă și se poate urca doar dinspre răsărit. Zidurile aveau în medie 5 metri, iar bastioanele au ajuns la cel mult opt. Nimic nu e de paradă: arhitectura s-a luat după stâncă, nu după gust.

În secolul al XVII-lea, interiorul era deja o mică așezare, cu locuințe, școală, capelă și fântână. Până azi au fost identificate 83 de încăperi, căsuțele în care oamenii se adăposteau și își țineau proviziile în timpul asediilor. În curtea din față, numită „grădina cetății”, stăteau vitele.

Apa era marea problemă. Când asediul se lungea și rezervele se terminau, refugiații ieșeau noaptea pe poarta principală și aduceau apă de la un izvor știut numai de ei.

„În cetate”: un arc de piatră și un turn, pe o carte poștală din 1951. Colecția Institutului Național al Patrimoniului.
„În cetate”: un arc de piatră și un turn, pe o carte poștală din 1951. Colecția Institutului Național al Patrimoniului. Foto: Institutul Național al Patrimoniului (colecția de cărți poștale), via Europeana · CC BY-SA 4.0 · via Europeana

Un dar refuzat și o restaurare

În 1802, un cutremur a dărâmat o parte din turnuri. În cetate mai stătea un singur paznic, care trebuia să bată clopotul dacă izbucnea un incendiu. Totuși, în revoluția din 1848–1849, oamenii au urcat din nou, cu avutul lor, în spatele zidurilor.

Pe 2 august 1923, consiliul orășenesc din Râșnov a hotărât, într-o ședință festivă, să dăruiască cetatea principelui moștenitor Carol. Râșnovenii sperau la o reședință de odihnă, după ce văzuseră ce câștigase Branul de când devenise casa reginei Maria. Carol nu s-a arătat deloc interesat.

„Să se întărească tot ce există și atâta.” Octav Șuluțiu, după o vizită la cetate, în 1937

Cutremurul din 11 noiembrie 1940 a lovit puternic cetatea. Restaurarea a venit abia în 1955–1956. Apoi zidurile au devenit decor pentru filmele istorice ale lui Sergiu Nicolaescu, „Dacii” (1966) și „Nemuritorii” (1974).

Ce să privești când ești acolo

Uită-te la construcția rotundă care stă înaintea intrării în curtea interioară, Barbacana de Est: guri de tragere, două herse și un drum de strajă. E intrarea puternic fortificată, pe latura de răsărit, singura pe unde se poate urca.

În spatele zidurilor sunt căsuțele din incintă. Fiecare încăpere era adăpost și cămară în timpul asediilor. Până azi s-au găsit 83. Cât ține restaurarea, curtea interioară nu se vizitează, așa că le ghicești de afară: târgul întreg strâns aici, cu vitele jos, în grădină.

Când ajungi sus, întoarce-te spre vale. Cetatea domină drumul Branului. De aici înțelegi de ce oamenii au ales tocmai dealul ăsta.

Practic

Cetatea e pe Dealul Cetății, la sud de oraș. Primăria Râșnov, proprietarul monumentului, a reluat administrarea lui în 2008, iar cetatea trece printr-un amplu proces de restaurare. Primăria scrie că, în prezent, se poate vizita doar grădina exterioară, cu taxă, și platforma cu vedere panoramică. Programul și biletele verifică pe pagina primăriei înainte să urci. Datarea oficială e în Lista monumentelor istorice.

Restul poveștii e în cască. Fotografiezi zidul, afli ce e. Întrebi, îți răspunde.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Surse

  1. Cetatea Râșnov — Brașov Tourism (Consiliul Județean Brașov) · Consiliul Județean Brașov
  2. Atracțiile turistice ale orașului Râșnov — Primăria Râșnov · Primăria orașului Râșnov
  3. Istoria orașului Râșnov — Primăria Râșnov · Primăria orașului Râșnov
  4. Lista monumentelor istorice 2015, județul Brașov — Institutul Național al Patrimoniului · INP / Ministerul Culturii