Oradea · Cetate bastionară, sec. XVI–XVIII

Cetatea Oradea: șanțul era umplut cu apă termală, ca să nu înghețe iarna

Cincizeci de metri de apă caldă și rece despărțeau zidurile de dușmani. Iarna, apa nu îngheța, iar cetatea nu putea fi cucerită.

Când ajungi, pune căștile: Voyas îți povestește Cetatea Oradea în timp ce mergi pe marginea șanțului.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Șanțul cetății, azi înierbat, între zidul de cărămidă și Bastionul Ciunt.
Șanțul cetății, azi înierbat, între zidul de cărămidă și Bastionul Ciunt. Foto: Szilas · CC BY 4.0 · via Wikimedia Commons

Șanțul din jurul Cetății Oradea avea 50 de metri lățime și 4 metri adâncime. Era umplut cu apă termală din pârâul Peța și cu apă rece din Crișul Repede. Așa, apa nu îngheța, iar cetatea nu putea fi cucerită pe timp de iarnă, scrie Oradea Heritage. Azi, pe fundul șanțului crește iarbă.

O insulă, o biserică și un rege vânător

Prima construcție s-a ridicat la sfârșitul secolului al XI-lea, pe o insulă între brațele Crișului Repede și ale Peței, într-o zonă mlăștinoasă și împădurită. Aici, în locul numit Grădina Cerbilor, regele Ladislau al Ungariei venea la vânătoare. Tot el a ridicat prima clădire, o biserică cu hramul Sfintei Fecioare Maria.

Cetatea a fost reședința Episcopiei Romano-Catolice de Oradea între 1092 și 1557, apoi cetate militară până în 1857, potrivit Visit Oradea. Ladislau, fondatorul episcopiei, a fost sanctificat în 1192. În secolul al XV-lea, aici funcționau o bibliotecă mare, cu cărți aduse din Italia, o școală capitulară, unde a învățat cărturarul Nicolaus Olahus, și un observator astronomic.

Capete încoronate și un meridian

În cetate au fost înmormântați regi și regine. Lista păstrată de Visit Oradea îi cuprinde pe Ladislau I, Ștefan al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul, regina Beatrix, soția lui Carol Robert de Anjou, regina Maria de Anjou și regele-împărat Sigismund de Luxemburg, înmormântat aici în 1437. Andrei al II-lea a fost și el îngropat aici, în 1235, apoi dus la Eger.

Tot aici, se spune, savantul austriac Georg von Peuerbach a fixat meridianul zero al hărților, la îndemnul episcopului umanist Ioan Vitéz de Zredna. Meridianul trecea prin incinta cetății.

Iarna, gheața nu se prindea pe șanț. Apa caldă din Peța ținea dușmanul departe.

O stea cu cinci colțuri

Cetatea a trecut prin trei etape: una romanică, una gotică și una renascentist-barocă, cea pe care o vezi azi. După refacerile din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, a primit forma unei fortificații bastionare de tip italian, cu bastioane în formă de pană. Cele cinci bastioane, zidul de incintă, șanțul și contraescarpa sunt datate între 1569 și 1618 în Lista monumentelor istorice a INP. Oradea Heritage o numește una dintre puținele cetăți bastionare din România.

Cetatea în formă de stea, înconjurată de apă, pe un plan desenat de inginerul Borgsdorff în timpul blocadei imperiale.
Cetatea în formă de stea, înconjurată de apă, pe un plan desenat de inginerul Borgsdorff în timpul blocadei imperiale. Foto: Ernst Friedrich Baron von Borgsdorff · Landesarchiv Baden-Württemberg, Generallandesarchiv Karlsruhe · CC BY 4.0 · via Wikimedia Commons

În 1619, principele Transilvaniei Gabriel Bethlen a început în incintă un palat cu pereții paraleli cu zidurile exterioare și cu câte un turn în fiecare dintre cele cinci colțuri. Proiectul era al arhitectului italian Giacomo Resti din Verona. Lucrările au fost continuate de Gheorghe Rákóczi I și de Gheorghe Rákóczi al II-lea, iar Palatul Princiar a fost terminat în 1650, în stil renascentist târziu.

Ce să privești când ești acolo

Mergi întâi pe marginea șanțului și numără colțurile ascuțite ale bastioanelor. Sunt cinci, ca vârfurile unei stele. Apoi treci podul și intră în curte. Palatul Princiar urmează forma zidurilor de afară, iar în el funcționează azi secția Muzeul Orașului Oradea a Muzeului Țării Crișurilor. Biserica romano-catolică din incintă e din 1775.

Gândește-te la mulțimea de odinioară. Între ziduri se țineau târguri, ca Târgul de Sfânta Maria, unde se schimbau mărfuri din Orient și din Occident. Cronicarul turc Evlia Celebi scrie că acolo erau „40.000 de oameni”.

Cetatea a fost asediată de tătari în 1241, de turci în 1474, 1598, 1658 și 1660, de răsculați și de oștile Transilvaniei, iar în 1692 de austrieci. Între 1660 și 1692 a fost sub stăpânire otomană. Visit Oradea notează că, în ciuda atâtor încercări, a fost cucerită doar de trei ori. Unul dintre căpitanii ei, Ștefan Báthory, a ajuns în 1575 rege al Poloniei.

Înainte să mergi

Cetatea e în Piața Emanuil Gojdu nr. 41 și e monument istoric de grupa A, cu codul BH-II-a-A-01052. A fost redeschisă în 2015, după o restaurare lungă a clădirilor, a curții și a podului, iar lucrările continuă la curtea interioară și la ziduri. Pentru program și bilete la muzeu, verifică site-ul Muzeului Țării Crișurilor, iar pentru evenimente, Oradea Heritage.

Regii, bastioanele, apa care nu îngheța. Restul poveștii e în cască.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Surse

  1. Cetatea Oradea — Oradea Heritage (Fundația de Protejare a Monumentelor Istorice din Județul Bihor) · Oradea Heritage
  2. Cetatea Oradea — Visit Oradea (APTOR, asociația de promovare turistică a orașului) · Visit Oradea · APTOR
  3. Atelierul „Cetatea în Evul Mediu”, secția Muzeul Orașului Oradea · Muzeul Țării Crișurilor (instituție a Consiliului Județean Bihor)
  4. Lista monumentelor istorice (LMI 2015, PDF publicat pe pagina INP) · Institutul Național al Patrimoniului
  5. Lista monumentelor istorice 2015, județul Bihor (LMI-BH.pdf, MO 113 bis/15.II.2016) — Institutul Național al Patrimoniului · INP