Târgu Neamț · Cetate medievală, sec. XIV–XVII

Primul act care pomenește Cetatea Neamț l-a scris un rege aflat sub zidurile ei

Pe 2 februarie 1395, cancelaria lui Sigismund de Luxemburg datează un document „ante castrum Nempch”, în fața cetății. Apoi regele pierde, la Hândău.

Când urci pe pod, pune căștile: Voyas îți povestește Cetatea Neamț în timp ce te uiți la ziduri.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Zidurile Cetății Neamț văzute de jos, cu turnul rotund și pasarela spre poartă.
Zidurile Cetății Neamț văzute de jos, cu turnul rotund și pasarela spre poartă. Foto: MartyParis · CC BY-SA 3.0 ro · via Wikimedia Commons

Primul document care pomenește Cetatea Neamț nu a fost scris de cei care o apărau. L-a scris cancelaria unui rege venit cu oastea în Moldova. Pe 2 februarie 1395, Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, emite un act datat „Ante Castrum Nempch”, adică în fața cetății Neamțului. Regele se afla, deci, chiar sub ziduri. Nu a plecat învingător: la Hândău, a fost înfrânt de oștile lui Ștefan I Mușat.

Zidurile erau încă noi. Cetatea fusese ridicată în domnia lui Petru I Mușat, între 1375 și 1391, pe stânca Timuș din Culmea Pleșului, la aproximativ 480 de metri altitudine. Numele vine de la râul Neamț, care curge sub poala muntelui. De la același râu și-au luat numele orașul, mănăstirea din apropiere și, mai târziu, județul.

Ștefan cel Mare și podul pe unsprezece piloni

Epoca de glorie a cetății este domnia lui Ștefan cel Mare (1457–1504). Complexul Muzeal Național Neamț descrie lucrările lui pe scurt: zidurile vechi au fost înălțate și întărite, în curtea exterioară s-au ridicat patru bastioane, iar spre poartă s-a construit un pod sprijinit pe 11 piloni de piatră. Așa întărită, în iulie 1476 cetatea a făcut față asediului condus de sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.

Printre legendele cetății, adunate de Consiliul Județean Neamț, e una pusă în versuri de Dimitrie Bolintineanu. Ștefan, rănit și învins, bate noaptea la poarta cetății, iar mama lui nu-i deschide. Îl trimite înapoi la oaste, să se întoarcă biruitor sau deloc. Poezia e literatură. Poarta e reală, și treci prin ea.

Primul nume al cetății l-a scris un rege aflat la poarta ei.

Trei secole de asedii

Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, tunurile cresc, iar cetățile Moldovei contează tot mai puțin. Lucrurile se văd și aici, în piatră. Unele construcții dinăuntru sunt distruse în vremea lui Alexandru Lăpușneanu, în 1564, apoi refăcute din porunca lui Ieremia Movilă. În 1600, cetatea își deschide porțile în fața lui Mihai Viteazul. Vasile Lupu o preface în mănăstire în 1646, iar Dumitrașcu Cantacuzino o distruge parțial în 1675.

Urmează episodul pe care școala l-a păstrat. În 1691, apărată de un mic grup de plăieși, cetatea rezistă asediului armatei polone conduse de regele Ioan Sobieski. Constantin Negruzzi l-a transformat în nuvela „Sobieski și românii”, iar asediile de aici apar și la Dimitrie Cantemir, și la Ion Creangă. Sfârșitul vine din porunca unui domn al Moldovei: în 1717, Mihai Racoviță ordonă distrugerea cetății, care își pierde rostul militar.

Ce să cauți când ești acolo

Începe cu podul. Numără pilonii de piatră pe care calci până la poartă. Pe zidurile de la intrare e scrisă, pe scurt, istoria cetății, de la Petru Mușat până la Racoviță. Citește-o înainte să intri: o să recunoști numele în fiecare sală.

Poarta și podul pe o carte poștală din 1979, cu mult înainte de restaurarea din 2007–2008. Foto: Clara Spitzer, INP.
Poarta și podul pe o carte poștală din 1979, cu mult înainte de restaurarea din 2007–2008. Foto: Clara Spitzer, INP. Foto: Clara Spitzer (Institutul Național al Patrimoniului) · CC BY-SA 4.0 · via Europeana

În mijlocul curții interioare e o fântână. Legenda adunată de Consiliul Județean Neamț spune că au săpat-o prizonieri turci, cărora Ștefan le-ar fi promis libertatea dacă dau de apă. Au dat de apa râului Neamț și au fost lăsați să plece. Tot legenda spune că din fântână pornesc tuneluri care ies la poalele muntelui.

Dinăuntru, cele 21 de spații de expunere au nume care spun singure o poveste: Sala de Sfat și Judecată, Neagra temniță, Camera plăieșilor, Camera domnițelor, Monetăria, Paraclisul Sfântul Nicolae. Uită-te și la piatra zidurilor. După 1718, localnicii au cărat-o pentru casele lor, până când luarea pietrei din cetate a fost interzisă, în 1834. În 1866, cetatea a fost declarată monument istoric.

Un fapt mai puțin știut: primul muzeu din cetate l-a înființat profesorul Dumitru Constantinescu, în toamna lui 1940, iar războiul l-a distrus. Lucrările conduse de arhitectul Ștefan Balș, între 1968 și 1972, au conservat zidurile fără să reconstruiască părțile dispărute. Expoziția permanentă de azi s-a deschis pe 4 iulie 2009, după restaurarea din 2007–2008.

Practic

Cetatea este monument istoric de categoria A, cu codul NT-II-m-A-10707 în Lista monumentelor istorice publicată de Institutul Național al Patrimoniului. Muzeul Cetatea Neamț se află pe Aleea Cetății nr. 1, deasupra orașului. Programul și tarifele se schimbă de la un sezon la altul, așa că verifică-le pe pagina muzeului înainte să urci.

Asediile, plăieșii, fântâna din curte. Restul poveștii e în cască.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Surse

  1. Muzeul Cetatea Neamț — Complexul Muzeal Național Neamț · Complexul Muzeal Național Neamț
  2. Lista monumentelor istorice — pagina INP (categorii A/B, liste pe județe) · INP
  3. Cetatea care nu s-a înclinat în fața nimănui – Cetatea Neamț · Consiliul Județean Neamț (viziteazaneamt.ro)
  4. Legends of Neamț Fortress · Consiliul Județean Neamț (visitneamt.com)
  5. Neamț Fortress – 628 years since the first documentary attestation · Consiliul Județean Neamț (visitneamt.com)
  6. Muzee și case memoriale — Primăria Târgu Neamț · Primăria orașului Târgu Neamț
  7. Cetatea Neamț, carte poștală, 1979 — Institutul Național al Patrimoniului, Europeana · INP / Europeana
  8. Lista monumentelor istorice 2015, județul Neamț (LMI-NT.pdf, MO 113 bis/15.II.2016) — Institutul Național al Patrimoniului · INP / Ministerul Culturii