Sinaia · Castel regal, sec. XIX–XX

Castelul Peleș avea curent electric din 1884, de la propriul grup electrogen

Carol I a pus piatra de temelie în 1875 și a construit aici până la moartea lui, în 1914. Din 1884, castelul își făcea singur curentul.

Când ajungi, pune căștile: Voyas îți povestește Peleșul în timp ce te uiți la el.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Peleșul pe terasa lui de piatră, cu pădurea și munții Bucegi în spate, vara.
Peleșul pe terasa lui de piatră, cu pădurea și munții Bucegi în spate, vara. Foto: DanielValahul · CC BY-SA 4.0 · via Wikimedia Commons

În 1884, la Sinaia, un castel abia terminat își făcea singur lumina. Atunci a fost instalată rețeaua electrică a Peleșului, iar castelul avea propriul grup electrogen. În 1897 a urmat o centrală electrică. Lista monumentelor istorice trece și azi, printre clădirile ansamblului, o „Uzină electrică, fosta moară a Mănăstirii Sinaia”.

Lumina e doar un fir din poveste. Peleșul e proiectul unei vieți: al regelui Carol I, care l-a început în 1875 și a construit la el până în 1914.

Un chalet care a crescut

Carol I a cumpărat locul, Piatra Arsă, de la Eforia Spitalelor, în 1871. Piatra de temelie a fost pusă într-o ceremonie festivă la 10/22 august 1875. Primele planuri le-a făcut Wilhelm von Doderer, apoi lucrările au trecut la Johannes Schultz, arhitect-șef între 1876 și 1883.

Schultz a propus o clădire cu aspect de chalet elvețian, cu două etaje, decorată la exterior în stil german, Fachwerk: grinzi de lemn la vedere, prinse în zid. Lista monumentelor istorice datează prima etapă 1873–1883 și a doua 1896–1914.

A doua etapă e a arhitectului ceh Karel Liman, numit la conducerea lucrărilor în 1894. Între 1903 și 1906 a proiectat Galeria de marmură, Sala de concerte și Sala mică de muzică, apoi vastul Apartament imperial. În 1906 a fost înălțat turnul central, iar un an mai târziu i s-a montat ceasul cu trei cadrane. Terasa cu busturi de împărați romani a fost amenajată între 1911 și 1914.

Printre furnizori au fost casa Heymann din Hamburg și decoratori și firme din Viena, München, Paris și Berlin. Între 1908 și 1911, la planurile sălilor de arme și la decorația Sălii florentine a lucrat, alături de Liman, Ferdinand de Tiersch, consilier al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei. Moartea regelui, la 27 septembrie 1914, a pus capăt proiectului pe care îl coordonase el însuși.

Un castel care își făcea singur lumina, într-un oraș de munte, în 1884.

Casa unui rege, apoi muzeu

Peleșul a fost gândit ca reședință de vară, cu funcții politice, culturale și simbolice. Între ianuarie și martie 1948, autoritățile comuniste l-au închis. A fost naționalizat, iar din 1953 a devenit muzeu deschis publicului. În 1975, starea tot mai critică a clădirii a dus la închiderea lui. Din 1990 se vizitează din nou.

Sala de arme a Peleșului într-o fotografie interbelică, din colecția Institutului Național al Patrimoniului.
Sala de arme a Peleșului într-o fotografie interbelică, din colecția Institutului Național al Patrimoniului. Foto: Institutul Național al Patrimoniului (colecția de cărți poștale), via Europeana · CC BY-SA 4.0 · via Europeana

Ce să privești când ești acolo

Afară, ridică ochii la turnul central. Numără cadranele ceasului: sunt trei, montate în 1907. Apoi caută pe terasă busturile împăraților romani, puse între 1911 și 1914, în ultimii ani de viață ai regelui.

Înăuntru, holul e decorat în stilul Renașterii germane, cu accente baroce subtile. Uită-te la vitralii fără grabă. La ele au lucrat patruzeci de artiști și tehnicieni, timp de trei ani, după schițe color.

În sălile de arme e colecția pornită de Carol I, care a ajuns la peste 4.000 de piese, din secolul al XIV-lea până în secolul al XX-lea. Armele europene sunt în Sala mare de arme și în Sala de vânătoare. Cele orientale, mai ales otomane, sunt în Sala mică de arme și în Sala maură. Din colecție face parte și o armură de turnir de pe la 1505, de tip Maximilian I, făcută pentru cavaler și pentru cal.

Sala maură a fost construită în 1890, pe locul unei terase acoperite de pe aripa de sud. Iar sala de teatru de la parter a primit în 1906 o cabină de proiecție, ca să poată fi folosită pentru filme. În 1939, Societatea Concordia din București i-a modernizat aparatura, la cererea regelui Carol al II-lea. Castelul care își făcea curentul și-a făcut și cinematograful.

Practic

Castelul e pe Aleea Peleșului 2, în Sinaia, în același ansamblu cu Pelișorul și Foișorul. Programul, taxele și zilele de închidere se schimbă, așa că le verifici pe site-ul Muzeului Național Peleș înainte să urci. Pentru istoria completă a clădirii, muzeul are o pagină dedicată.

Restul poveștii e în cască. Fotografiezi turnul, afli ce e. Întrebi, îți răspunde.
Vezi locația în Voyas
Probă gratuită 30 de zile, fără card. Apoi €19/lună. Se deschide din browser, fără instalare.

Surse

  1. Istoricul Castelului Peleș — Muzeul Național Peleș · Muzeul Național Peleș
  2. Colecția de arme — Muzeul Național Peleș · Muzeul Național Peleș
  3. Program și taxe — Muzeul Național Peleș · Muzeul Național Peleș
  4. Lista monumentelor istorice 2015, județul Prahova — Institutul Național al Patrimoniului · INP / Ministerul Culturii